Citiţi mai multe informaţii despre cartea audio "Nu ceda, nu renunţa"
Fiul unor imigranți italieni, Zamperini a copilărit în sărăcie, în sudul Californiei. Un adevărat derbedeu pus pe rele, mereu în conflict cu poliția, cu școala și cu părinții, Zamperini a descoperit de timpuriu cât de mare este impactul pe care îl pot avea sprijinul și iubirea atunci când te-ai abătut de la calea cea dreaptă. Grație susținerii fratelui său pentru nou-descoperitul talent în atletism, și unei motivaţii de nebănuit, Zamperini a atins fulgerător culmile gloriei, ajungând să participe la Jocurile Olimpice din 1936, unde a fost remarcat chiar de Hitler. Dar începutul celui de-Al Doilea Război Mondial l-a catapultat rapid într-o lume a violenței care avea să-l poarte prin aventuri de neimaginat – prăbușirea unui avion, plutirea în derivă în apele nesfârșite și înțesate cu rechini ale Pacificului și o perioadă brutală de captivitate într-un lagăr de război japonez, unde a îndurat torturi și umilințe de neînchipuit.
Acultând acest audiobook motivaţional realizaţi că felul în care alegeţi să priviţi și să înțelegeţi încercările și greutățile pe care destinul vi le pune inainte, ține numai și numai de voi. Confruntat cu adversități după adversități, Zamperini ar fi putut să renunțe, să se dea bătut de o mie de ori. În schimb, el a ales să vadă fiecare neșansă ca pe o provocare pe care era determinat să o depășească: ”Câteodată, ceea ce percepem drept o pierdere în final se dovedește a fi un câștig, iar uneori un câștig este o pierdere. Încerc să nu mă grăbesc să judec nicio situație, preferând în schimb să am răbdare și să privesc în perspectivă, pentru că sunt de părere că, în final, toate lucrurile vor merge spre bine.”
Vindecarea unui erou
De fiecare dată când le vorbeşte oamenilor, în discursurile motivaţionale pe care le ţine, Louis Zamperini, protagonistul cărţii audio, Nu ceda, nu renunța, spune mereu că el nu se consideră un erou: „Când vorbesc undeva, să spunem la Ziua Veteranilor sau la celebrarea Zilei Eroilor și sunt prezentat ca un olimpic și un erou de război, corectez asta. Eroii sunt flăcăii și fetele care stau în public, fără picioare sau fără mâini sau o mamă sau un tată care și-au pierdut copilul în război sau și-au pierdut un frate sau o soră. ” Chiar dacă autorul nu se consideră un erou, cu siguranţă pentru mulţi oameni, începând cu familia sa, el exact asta întruchipează.
Noţiunea de motivaţie nu este totuna cu optimismul şi, totuşi, se completează şi se alimentează reciproc. Există soldatul care spune: „A, războiul o să se termine în trei luni. Dacă el continuă să spună asta, indiferent dacă are sau nu dreptate – și dacă nu se află în locul nepotrivit, în același timp, cu un glonț sau o bombă –, atunci are şanse bune să supravieţuiască intact din punct de vedere mental. Dar tipul care stă pe spate și spune: Mda, voi, băieți, sunteți o grămadă de optimiști. Războiul nu se va sfârși niciodată, are mai puţine şanse.”
Secretul îndestulării poate reprezenta vindecarea sufletului oricărui om:
„Deși nu poți controla întotdeauna ce se întâmplă în viață, poți controla reacția ta la acele lucruri.” În audiobookul Nu ceda, nu renunța, se găsesc amănunte interesante cu privire la acest subiect, inclusiv câteva citate ale Apostolului Pavel. Audiobookul Nu ceda, nu renunța, vă poartă pe tot cuprinsul său, într-o călătorie a fricii, a speranţei, a trimfului, a iertării şi a iubirii. Vă încurajează să vă auto-motivaţi şi să nu uitaţi că până la urmă, aveţi nevoie de un nor ca să iasă soarele.După un război, rănile psihice se vindecă mai greu decât cele fizice. „Marea lecție a vieții mele este perseverența. Nu ceda niciodată!” (Louis Zamperini)
Povestea vieţii lui Louis Zamperini, a fost ecranizată în anul 2014, în filmul „Unbroken”(De neînvins), regizat de Angelina Jolie: Unbroken(De neînvins)
Încrederea
În audiobookul Nu ceda, nu renunța, pe care îl puteţi găsi pe site-ul nostru in format DOWNLOAD, dar şi CD MP3 în limba română, Zamperini ne îndeamnă să nu uitaţi să râdeţi. Acesta este unul dintre secretele spre succes. Un secret necesar pentru fiecare. Dincolo de pregătire şi de motivaţie, râsul vă ajută să supravieţuiţi.
Acultând această carte audio, puteţi observa că Nu ceda, nu renunța, este o lecţie de înţelepciune din care învăţaţi, printre altele, să aveţi încredere în voi, să nu lăsaţi pe nimeni să vă distrugă demnitatea şi motivaţia şi să nu fugiţi de voi înşivă, pentru că întotdeauna veţi găsi o soluţie pentru orice.
Louis Zamperini a murit la vârsta de 97 de ani, la data de 2 iulie 2014. Cu doar două zile înainte, manuscrisul fusese finalizat şi trimis redactorilor pentru publicarea cărţii Nu ceda, nu renunţa. “Dar, din păcate, moartea vine după fiecare dintre noi – chiar și pentru cei ca Louie, care merită să trăiască veșnic.”, spune coautorul David Rensin, cu regret că nu au putut sărbători împreună lansarea cărţii pentru care lucraseră timp îndelungat. Pagina web a lui David Rensin poate fi vizitată AICI
„Ca adulți, ne confruntăm uneori cu situații ce pot avea consecințe grave, pe care nu le putem anticipa. Poate părea copleșitor. Dar fiecare situație poate fi, de obicei, împărțită în provocări mai mici, mai ușor de gestionat, cărora noi s-ar putea să fim deja pregătiți să le facem față. De exemplu, am avut un accident de avion pe mare, în timpul războiului. Nu am putut să fac nimic în privinţa asta. Aș fi putut muri. În schimb, am supraviețuit. Și acum ce urmează? În loc să încerc să-mi asum întregul necaz deodată, l-am împărțit în sarcini mai mici, care foloseau diversele abilităţi de supraviețuire pe care le învățasem deja: primul ajutor, procurarea hranei, să ştiu să nu beau apă sărată, să-mi menţin o atitudine pozitivă și să-mi păstrez mintea activă. Mi-am urmat pregătirea, pas cu pas. Nu mi-am pierdut cumpătul.
Nu este uşor să îţi găseşti motivaţia atunci când te prăbuşeşti cu avionul, când pluteşti în derivă pe o plută în ocean în timp ce rechinii îţi dau târcoale sau când eşti captiv şi torturat într-un lagăr de prizonieri. Nu mai există timp pentru meditaţie.
Reîntors acasă și confruntându-se cu proprii demoni, marcat de sechelele lăsate în urmă de război și suferind de sindromul de stres posttraumatic, Zamperini și-a găsit pacea și vindecarea, grație soției sale Cynthia, în universul credinței, înțelegând că iertarea este tămăduitoare, și deci nu-ți poți trăi cu adevărat viața până ce nu-i ierți pe cei care te-au rănit, ori ți-au provocat suferință, acceptarea fiind singura cale spre mulțumire. Dar, mai mult decât atât, el a decis să profite de experiențele lui, și îndeosebi de învățămintele pe care le-a tras din acestea pentru a-i ajuta și îndruma și pe alții, ținând prelegeri și discursuri motivaţionale de-a lungul vremii și punând bazele unei tabere pentru tinerii cu probleme, Victory Camp.
Cynthia Zamperini Garris (fiica lui Louis Zamperini): „...în forul meu cel mai intim, ești prietenul meu, profesorul, camaradul și campionul meu. Ești tatăl meu. Și, cu toată dragostea pe care o fiică o poate exprima, îți mulțumesc pentru că m-ai adus pe această lume, pentru a te putea cunoaște.”
Luke Zamperini (fiul lui Louis Zamperini): „Louis era iubitor. Ca majoritatea celor din generația lui, tata și-a exprimat dragostea prin fapte. Mai târziu în viață, a început să spună „te iubesc”. Dar mai înainte, își arăta dragostea știind că ai o nevoie și făcând pur și simplu ceva în privința asta.”
Clay Zamperini (nepotul lui Louis Zamperini): „Louis m-a învățat ce înseamnă să fii puternic, ce înseamnă să fii plin de compasiune. El m-a învățat că, agățându-mă de mânie și amărăciune, nu mi-aș face decât rău. Îmi spunea adesea că cel mai important lucru pe care ar trebui să mi-l amintesc este „să am tot timpul o expresie voioasă”. Nu contează cât de sumbră este situația, fie că ești pierdut pe mare, fie că doar ai o zi proastă, cheia pentru propria supraviețuire este să menții o atitudine pozitivă, voioasă.”
Draggan Mihailovich (producător şi scriitor): „Într-o zi, în 1999, Louie a vrut să mă ia în orașul său natal, Torrance, la distanță de câteva ieșiri de pe autostradă la sud de Los Angeles, pentru a-mi putea arăta Aerodromul Zamperini, aerodromul care fusese numit în onoarea lui. Materialul pe care îl făcusem pentru Louie pentru Jocurile Olimpice de Iarnă se difuzase cu un an în urmă, dar eram prieteni acum, iar eu îmi făcusesem o datorie din a-l vedea ori de câte ori eram în Los Angeles. Louie își conducea mașina Subaru combi, iar eu eram puțin agitat, așezat în scaunul din dreapta, cu un bărbat de 82 de ani la volan. Dar, m-am gândit că, dacă putea să zboare cu avionul, atunci putea să conducă și o mașină. Primul lucru pe care l-am observat era că lui Louie îi plăcea să stea foarte jos și mult în spate, cu picioarele sale lungi întinse.”
David Rensin (coautor al cărţii audio, Nu ceda, nu renunța) : „Timp de aproape șaisprezece ani, am avut cel mai mare respect pentru Louie Zamperini. El a trăit o viață miraculoasă, a dat un exemplu trainic și inspirator și m-a învățat mai mult decât m-am așteptat vreodată să învăț. Mă bucur atât de mult că a decis că încă mai avea ceva de spus lumii și dorința de a finaliza proiectul nostru care mocnea de mult! Toate lucrurile chiar lucrează împreună spre bine. Diavolul se poate să fi fost pe urmele lui Louie, dar Lucifer nu l-a prins niciodată.”
