Am iubit patimirea - Sf. Luca al Crimeii | Audio books

Durata: 6 ore și 42 de minute

Lectura: Nae Alexandru

ACT si Politon
Tipuri de produseMP3 download

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
    Rău           Bun

Am iubit pătimirea; Sfântul Luca al Crimeii - MP3 download

Produs download (descărcabil)

Poate fi achiziționat online, prin Card bancar sau transfer bancar.  INSTRUCTIUNI DOWNLOAD 

  • 35,76 Lei
  • Preturile afisate contin TVA.
  • Preţul în puncte de recompensă: 35
    FISIER MP3

    Produs download

    Fișierul intră automat

    în contul dumneavoastra de client.

Adaugă in Wishlist Compară produsul
  • Producător: ACT si Politon
  • Cod produs: sfantul Luca-978-606-8739-36-6
  • Puncte de recompensă: 2
  • Disponibilitate: În Stoc

Am iubit pătimirea

„Credincioșii nu neagă niciodată datele științifice, dar consideră că deasupra lor stăpânește o putere superioară - Dumnezeu”. (Sfântul Luca al Crimeii)

Aveți posibilitatea de a descărca această carte audio și de a asculta pe durata a 6 ore și 42 de minute, autobiografia Sfântului Luca al Crimeii. Aceasta vă prezintă ce înseamnă a înfrunta valurile vieții cu armele duhului. Mărturisirea sa, pe timpul uneia dintre cele mai grele persecuții anti-creștine din istoria modernă, i-a adus prigoană pe tot parcursul vieții, iar suferința i-a fost poate singura și cea mai loială tovarășă de drum. Astfel, după 11 ani de temniță și două exiluri în Siberia, Vlădica Luca scrie fiului său Mihail: „Am iubit pătimirea, fiindcă minunat curățește sufletul.”

„În toate locurile unde Vlădica Luca a fost exilat, trăiesc și în ziua de astăzi oameni care îi păstrează o amintire plină de recunoștință. Vlădica nu refuza ajutorul său nici celor mai săraci și umili oameni, nu lua nicio plantă pentru tratament și era în stare să își bată capul zile întregi cu copiii bolnavi și murdari de la țară.”

Citiți mai multe informații despre cartea audio "Am iubit pătimirea"

Valentin (Vlădica) a fost hirotonit preot pe 2 februarie 1921. Apoi, în acele vremuri de prigoană pentru Biserica Rusă, aceasta ducea lipsă de păstori, astfel Valentin a intrat în monahism, a luat numele Luca și a fost hirotonit episcop.

Tatăl său era catolic, foarte evlavios. Mama sa nu mergea la biserică, dar se ruga acasă cu osârdie. Cei doi frați ai săi nu dădeau semne de religiozitate, totuși mergeau mereu la scoaterea Epitafului și erau nelipsiți la Utrenia Paștilor. Din copilărie, a avut pasiunea desenului, absolvind odată cu gimnaziul, scoala de artă din Kiev.

Concepția corectă despre învățătura lui Hristos, și-a format-o citind Noul Testament, pe care, după bunul obicei vechi, îl primise de la directorul gimnaziului odată cu înmânarea atestatului de maturitate, drept tovarăș de drum în viață. Nimic însă nu s-a putut compara în privința uriașei impresii făcute asupra sa cu acel loc din Evanghelie în care Iisus, arătându-le ucenicilor câmpul cu grâne coapte, le-a grăit: „Secerișul este mult, iar lucrătorii puțini: deci, rugați pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Său” (Matei 9, 37-38)

A devenit medic, iar după ce a primit diploma, colegii l-au întrebat cu ce are de gând să se ocupe. Când a răspuns că este hotărât să devină medic de țară, aceștia au spus uimiți: „Cum, dumneavoastră să fiți medic de țară? Doar sunteți savant de vocație!”

Însă nu a putut deveni medic de țară imediat, întrucât în acele timpuri era în desfășurare războiul ruso-japonez. Și-a început activitatea în chirurgie militară, într-un spital militar de campanie al Crucii Roșii din Kiev. Nu a fost, totuși, medic militar propriu-zis și niciodată nu a purtat uniformă.

Cu privire la felul în care se raporta arhiepiscopul Luca la munca sa, este grăitoare următoarea scrisoare către soţie: „Din Moscova nu vreau să plec mai înainte de a lua de la ea lucrurile de care am nevoie: cunoştinţele şi abilitatea de a lucra ştiinţific. După obiceiul meu, nu am măsură în muncă şi deja sunt extenuat... Iar munca ce îmi stă înainte este mare: pentru dizertaţie trebuie să învăţ limba franceză şi să parcurg vreo cinci sute de lucrări în limbile franceză şi germană. Pe lângă asta, trebuie să lucrez mult pentru examenele de doctorat... În orice caz, nu voi putea deveni doctor în medicină înainte de ianuarie 1910, şi asta numai dacă în tot acest răstimp voi fi liber de orice altă ocupaţie. Înschimb, după aceea voi avea înainte perspective largi…”

„Odată am fost chemat noaptea la un interogatoriu care s-a prelungit vreme de două ore. Acesta a fost condus de un cekist foarte important, care mai apoi a ocupat un post de marcă în GPU-ul moscovit ( potrivit lui M. Popovski, acesta era Peters «nota redacției ruse»). El m-a interogat cu privire la vederile mele politice şi raportarea mea la puterea sovietică. Auzind că am fost dintotdeauna un democrat, a pus problema decis: «Ei bine, cine sunteţi dumneavoastră: prietenul nostru sau adversarul nostru?». Eu am răspuns: «Şi una şi alta. Dacă nu aş fi fost creştin, probabil că aş fi devenit comunist. Dar dumneavoastră aţi pornit prigoană împotriva creştinismului şi, ca atare, fireşte că nu vă sunt prieten.»”

Pentru o vreme a fost lăsat în pace şi din beci a fost mutat într-un loc mai confortabil. Era ţinut într-o curte mare amenajată în pripă ca închisoare GPU împreună cu dependinţele sale. La interogatoriile ce au urmat, a fost acuzat în mod stupid că ar fi avut legături cu cazacii din Orenburg, punându-i-se în spate şi alte născociri.

Mai înainte de a fi trimis în exil, Vlădica Luca a reuşit să-i scrie comisarului poporului pentru cultură, A.V. Lunacearski, care diriguia de asemenea ştiinţa şi problemele editoriale. I-a cerut comisarului nu libertate şi nici o judecată corectă. El şi-a exprimat numai dorinţa ca pe coperta viitoarei monografii medicale să fie menţionat alături de numele autorului şi cinul lui duhovnicesc. Lunacearski a răspuns printr-un refuz hotărât. O editură de stat sovietică nu putea scoate cărţile unui episcop. Vlădica avea să arate mai târziu, în exil, cu multă amărăciune, studentului medicinist F.I. Nakladov răspunsul bătut la maşină al comisarului poporului.

„Împotriva stăpânirii rânduite de Dumnezeu pentru păcatele noastre să nu vă răsculaţi defel şi să vă supuneţi ei cu smerenie întru totul.”

Povestea incredibilă a vieții Sfântului Luca al Crimeii, o puteți asculta în totalitate în cadrul audiobookului.

”Voi întrebaţi cu nedumerire, poate că în inima voastră se strecoară îndoiala:«Oare chiar este uşor jugul lui Hristos?» Iar eu vă spun: «Da, da! Uşor, din cale-afară de uşor». Dar de ce uşor? De ce este uşor să mergi în urma Lui pe calea cea spinoasă? Fiindcă nu vei fi singur, istovit de puteri, ci te va însoţi Însuşi Hristos; fiindcă harul Lui cel nemăsurat îţi va întări puterile când te vei chinui sub jugul Lui, sub sarcina Lui,fiindcă El Însuşi te va sprijini, te va ajuta să porţi această sarcină, această cruce.”

În necrologul publicat în Revista Patriarhiei Moscovei (1961, nr. 8), Biserica Rusă cinstea pomenirea arhiepiscopului Luca în astfel de cuvinte: „Până la sfârşitul zilelor sale şi-a păstrat sufletul viu, gata să ajute, fermecător, plin cu gingaşă dragoste de oameni... Şi iată, a venit vremea plecării lui. A plecat de la noi ca să se poată înfăţişa Domnului şi să dea răspuns pentru sine şi pentru numeroasa lui turmă. Trăind pe pământ, lupta cea bună s-a luptat, călătoria a săvârşit, credinţa a păzit (2Timotei 4, 7), iar acum, îndrăznim să credem, Domnul i-a gătit în cer cununa dreptăţii...ca unuia ce a iubit arătarea Lui (2 Timotei 4, 8)”

Recomandări